„Ma numesc Adriana, sunt sofer profesionist E ora 4 dimineata, ma trezesc gandindu-ma ca am oprit camionul acum 8 ore…

Ma numesc Adriana, sunt sofer profesionist

E ora 4 dimineata, ma trezesc gandindu-ma ca am oprit camionul acum 8 ore, dupa o zi istovitoare de munca de 15 ore.

In fiecare dimineata cand ma trezesc, ma gandesc cum e posibil ca o persoana sa munceasca 15 ore din 24 ?

Asta fac eu aproape toate zilele si ca mine toti soferii profesionisti, ma imbrac in timp ce imi prepar cafeaua, incercand sa ma dezmeticesc repede.

E vineri si sper sa reusesc sa ajung cat mai repede acasa unde ma asteapta sotul si cei 3 copii. Totusi in sinea mea stiu ca va fi imposibil, datorita cursei ce mi-a fost transmisa.Pentru sefii nostri, vinerea e o zi ca oricare alta, saptamana nu se termina vinerea, sambata e o zi lucratoare ca si dumunica.

Am de condus 7 ore ca sa ajung la descarcare si singura mea libertate de decizie esta daca sa fac pauza de 45 de minute intreaga sau sa o impart in 15 si 30 de minute.

Aceasta e singura libertate pe care o am conducand.

De la birou, cineva planifica toata viata mea, toate miscarile mele, suntem conectati cu sisteme de urmarire prin satelit si ei stiu tot ce faci: daca conduci, cu ce viteza mergi, unde si cand opresti.

Imi este transmis de la sediu ca nu pot merge tot traseul pe autostrada, ca sa reduca din cheltuieli, trebuie sa merg pe un drum de munte, periculos pentru camioane, dar ce conteaza, in fiecare zi moare cate un camionagiu, nici macar nu apare la stiri, e doar un biet sofer de tir.

Ajung la descarcat, e ora 12:59, zic sa astept pana la 15, doar am ca ora de descarcare 17. Parcheaza si asteapta, te anuntam noi, mi se spune.

E vara si e caldura mare, cabina camionului e din metal si ma asteapta 4 ore de sauna, pentru ca nu pot porni motorul sa dau drumul aerului conditionat, pentru ca sefii mei nu vor consum inutil de motorina, desi ei stau in birou cu aerul conditionat la maxim. Chiar si de caldura mor soferii.

Ora 17. Hai la descarcat! E un ordin, fara un simplu: buna ziua, fara un zambet….ce vreti, sunt un biet sofer. Am descarcat si am primit ordinul de incarcare, e la 100 de kilometrii, ,,fugi ca te asteapta !”

Ora 18:30, ajung la incarcare si sunt primita cu scandal, trebuia sa ajung la 17 si ei trebuie sa plece acasa intr-o jumatate de ora. Incerc sa le explic ca nu am nici-o vina, dar nu ma asculta, sunt un biet sofer de camion.

Ora 19:30, ies pe poarta cu camionul incarcat, mai am 30 de minute ca sa inchei o noua zi de 15 ore de munca, nu pot sa trec nici-un minut peste cele 15 ore, deoarece amenzile sunt foarte mari, din fericire gasesc o parcare aproape.

In seara asta nu pot face dus, ca nu am unde.

Sun acasa si le spun sa nu ma astepte. Ma arunc in pat sa fac cele 9 ore de odihna, sperand ca maine, sambata, voi putea ajunge degraba acasa.

Mai am inca 8 ore de munca pana sa inceapa weekend-ul.

Drumuri bune!